nici în creierul inimii codrului nici în inima creierului munților
nicăieri
nu am mai trăit nu am mai iubit ceea ce nici eu nu știam
cine n-are dor pe vale nu știe luna când răsare
taci brută gingașă
cântă
n-ați auzit în viața vieților voastre măiastra de martie
cum umple fereastra cu miere în flăcări
pedeapsa iubirii pedeapsa cerului stelelor
al lor
pasărea cu aripile strânse până când timpul
pui de pripas cu gheară cenușie
stă
păpădie rotitoare
e vremea când te temi să răsufli să nu pice cântecul din ram
secunda de rai
când doare
măiastra sufletelor și tăcerii
împărtășindu-se din sine
eu nu mai pot asculta fiindcă dumnezeu mă iubește prea mult
fiindcă zidul casei mele e însemnat cu tril de
privighetoare
mâine mă vor ridica gărzile care au ucis-o