uneori trecutul mă ajunge din urmă
ca un urs polar ieșit la vînătoare de foci
atunci mă ghemuiesc pe podea și fac pe abrahamul
mă trezesc vorbind singur
doamne știu că sunt praf și cenușă
dar e bine să nimicești binele laolaltă cu răul?
știu că sunt praf și cenușă dar vei nimici acest om dacă-n el vei găsi
50 de lucruri drepte
dacă nu 50 atunci măcar 40
dacă nu 40
atunci măcar 10?

ca să n-o iau razna
îmi închipui că mă cheamă sughiț
iar tristețea mea îmblînzită e un dragon furia nopții
cel mai mult doare cînd toți caută oameni pe unde apucă
iar tu stai sub ochii lor luminat mai ceva ca un mcdrive în toiul nopții
îți spun adevărul
dacă dumnezeu ar începe să ierte greșelile noastre
așa cum ne batem noi cu pumnul în piept că iertăm
greșiților noștri
probabil am intra în pămînt de rușine că ne numim oameni
(pînă și-o haită de animale
dacă-i sătulă
își iartă prada și-o lasă în viață)