Aud culorile împroșcându-se reciproc.
Dansează sunetul pe degetele din lumina tăcută.
Clipirea se dilată într-un anotimp de nuanțe târzii
Și aud amarul de catifea vizibil parfumat sub umbre.

Azi născocesc simțurile insuficiente și irelevante
Pentru haosul niciodată destul din ziua de mâine.