Noi locuim într-o casă mare,
atât de mare încât s-ar putea adăposti în ea sinucigașii_din_dragoste
și n-ar mai muri într-o zi liniștită, pe malul unei ape
cu șerpi domestici, rațe sălbatice și libelule albastre.

Dar acestea sunt vise pe care doar uriașii cu uriașele lor le pot avea.

Adevărul este că noi doi locuim într-o casă mică,
atât de mică,
încât ar ajunge pentru un fluture și fluturoaica lui

Și nici măcar atât nu ne trebuie

Noi locuim unul în celălalt ca-ntr-o întindere cu albăstrele și maci înalți
mă ascund în însușirile tale, în locurile cele mai puțin cunoscute

Cîteodată ies ca un glonte care a trecut printr-o inimă tânără, tânără
și fac asta obsesiv,
chiar dacă știu că nu mai are rost: este frumoasă această cetate a noastră. Intactă.

Sângele tău mângâie tot ce am cald în mine
și mistuie.

Nu ne întrebăm nimic. Ne privim. Și atunci plouă. Din senin. Crește trifoi cu patru foi.

Înlăuntrulnostru e făcut din pieledefemeie.
Nimeni nu intră. Nimeni nu pleacă.

Dacă ne atingem frunțile se face unghiul acela care seamănă cu o casă.