Când scriu, aripile legate de coerciții, dogme, inhibiții, prejudecăți, frustrări și refulări, se eliberează și cresc progresiv până ating transcendentul, ce picură substanță esoterică pe aripi.
Când aripile descresc și se întorc la mine, îmi oferă esotericul, pe care-l explorez și descopăr mistere prodigioase, care dau o altă explicație realității.
Scriu, și privirea pătrunde în minte, căutând gândurile elocvente, erudite și elevate, care manifestă preeminență față de celelalte gânduri, le extrage și le imprimă pe pagină subtitrate în cuvinte.
Numai așa poezia are valoare indusă de preeminență, iar pe celelalte gânduri le pun să facă curățenie în laboratorul minții, în care se experimentează o altfel de viață, ce ține cont de supranatural, mistic și metafizică.
Aud cum sforăie gândurile delăsătoare, în timp ce scriu. Mi-am transmigrat gândurile specializate în esoteric, exoteric, metafizică și dialectică, în transcendent, acestea au pătruns în imanențele misterelor și le-au cunoscut esențele.
Nu s-au mai întors în mintea mea, pentru a nu-mi divulga misterele, am aprins candelabrul în camera minții în care dormeau gândurile delăsătoare, și am făcut din ele articulații rotitoare la mecanismul vieții.