433

Gheață

Ești captiv între cer și pământ

Nu poți vorbi dar nici sta tăcut

Ești ba geniu, ba suferi de retard

Spui ‘Uneori îngheț, alteori simt că ard’

Ba urăști și te-nfurii profund, ba te topești de de iubire

Ba reușești să înțelegi tot, ba nu-ți mai cunoști nici a ta fire

Nu poți nici merge pe pământ în picioare, că-ți vine să ieși din trup

Dar nici să zbori prin aer, aproape sau în depărtare, că aripile ți se rup

Nu te poți nici descurca singur, fiindcă te chinuiești la nivel de secundă cu aceleași gânduri

Și nici nu reușești să ceri ajutor, să te explici, doar de cineva te poate citi nu direct ci printre rânduri

Ești de gheață, dulce ca o înghețată nu ți-e deloc traiul

Ai plânge și striga cumplit dar nu-ți poți explica clar baiul

Știi că de afecțiune umană ai nevoie, dar ți-e titanic de greu s-o ceri

Fiindcă sensibilitatea recunoscută și o îmbrățișare fierbinte te va face să mori

Am ales să postez asta. Am mult mai multe aici https://dannyetlv.wordpress.com/