seară secretă unde î-mi odihnesc spiritul străin, unde liniştea eternă atent simulată, cheamă lipsa aceea de cuvinte. unde imaginare, umbrite, singure. unde invizibile contureaza forme inexplicabile, nepronunţate, unde ce trasează premonitor o cale ce duce infinit ecouri de linişte

altitudini de nespusă frumuseţe, graţie imensă de contopire a polarităţilor. nisipuri calme sub paşii tai usori ireali, conştiinţă limpede a ta în solar, hibridă, acvatică, apari şi iluzii apar, î-ţi plac spiralele, ce-ţi ziceam, apropierea extremă, cât mai copletă, cât mai intensă, de fluxul vital din orizontul unei furtuni dorite, în trepte

certitudine ce cobori în spirite pulberi de cristale polarizate, să reflecţi viziuni complete, cum să te pierzi, cum sa menţii încontinuu pretutindeni, să reverşi în cine ştie ce adâncuri create, să dizolvi experimentul sferă dintr-o realitate imperfect disimulată

identitate terestră în continua vibrare, sferă de graţie ce pulsează indiferent unde, extensie creativă Celestială în apropiere uimitoare de furtuni crude, în care solar spiritul î-şi urmează cursul etern departe distanţă de sursă, zâmbet ascuns de eoni ce se revarsă în matca lui astrală, ce uimitor există - matcă timpurie de întuneric nuclear

energii violente din coloană dimensională de flux, simţiri primordiale. frecvenţe Monade în eternul multidimensional al luminii înalte. pulsul de forţă bionic, de ecouri conectate epic în viziuni masive se revarsă, în ascensiune. apar percepţii în stări inimaginabile, efluvii, spectre fluide cu ochii identităţii privind adânc în lumină reimaginează extrem dimensiunea premonitoare

cuvinte nu sunt în lacrimile ce alunecând pe obraji ce reflectă depărtarile apusului însângerat al Soarelui, în sărutul fraged al Naturii pe fruntea ta în dimineţile Pământului