azi toate florile mirese caiși ori piersici ori cireși așteaptă la vorbitor,
pe străzile unui april care nu se mai joacă precum zeul Loki,
ele se simt infectate de suspiciunea îndrăgostiților
ce nu-și mai împart serile ca mai demult din cauza
noii pandemii virale pe pământul nostru cel de toate zilele

toate lucrurile au rostul lor, se zice...
poate novicele care tocmai au intrat la mânăstire
și abia învață rânduiala locului și stinsul luminilor seara
oare mai e adevărat și acum că ele pot să iasă numai la vorbitor
ca în urmă cu sute de ani sau poate ceva mai curând?
la fel ca nebunele spitalului de psihiatrie, care puteau scoate capul
pe geamul ușii de la salonul agitați, tot ca la vorbitor și ele

sunt eu, Cristina, o poetă de internet la început de mileniu trei
mă recunoașteți oare la vorbitor? Ori poate doar cu declarație
pe propria poezie publică? cam asta e starea mea de agregare,
în locuri publice deocamdată...