Ca într-un jurnal, o altă adnotare
Aplomb înseilată pe-o hârtie goală
Descrie cu înverșunare prin gravare
Sentimente murdare, retrăite, amare.

Printr-o transcriere juxtalineară
Cenzurată pentru a fi prezentată,
Penița notează o durere impregnată
În substratul de piele bronzată.

De ce uneori nici Dumnezeu n-aude
Când strigi spre El, de jos, chircit?
Când orice încercare o treci neispitit
De ce îți mai lasă una, care arde?

Nu am cuvinte să pot continua
Doresc și mi s-a luat de tot
Să tot poftesc bine și rău, ce mai netot!
Dreapta-stânga înainte a merge n-aș putea.

Cu o credință cel puțin ramolită
Am pretenția să n-am inima sucită,
Am încercat practic nimic să fac,
Dar mă tot vait că nu mai pot să tac.

Ce să fac? Ca într-un hamac
Plutind îmi stă întregul cap
Visul ce l-a abordat i-a dat probabil mac,
Văzând un melc, aplaud al său trap.

Probabil asta-i ce m-așteaptă
Escatologic vorbind de pe ultima treaptă.
Să-mi aplaud stagnarea
...să-mi plâng demararea.

P. S.: Sper să nu-mi fi legat cu tăiței chemarea .