când taina e mai veche ca însuși adevărul
cuvântul pierde-n fața necuvântului
și tot ce mai poți face acum
e să te ascunzi într-o oglindă să nu-ți irosești privirile

pacea interioară nu înseamnă că te-ai împăcat cu lumea,
ea înseamnă că te accepți cu toate câte ai făcut
și clopotul uitării te-îmbracă în tăceri

doar o inimă arsă
poate seca marea cea mare a lacrimilor
dar nici chiar ea nu poate salva omenirea de un nou potop
însă cuvintele o pot face. cuvinte scut, cuvinte arcă