în bucătăria noastră de vară
eram copil și soarele
mă lăsa atunci să-l mut din priviri
pe coala mea de desen
până se umplea platoul cu cartofi prăjiți
și începea să se clatine masa
ne luptam frățește-ntre noi
ca s-apucăm ceva în plus


la primul salariu
am mâncat o lună numai cartofi
dimineața la prânz și seara
cartofi
blestemații
prinseseră cred rădăcini în mine


trăiam printre grămezi totemice
de cartofi-pai/sperând
să se ivească un defileu prin care să trec
spre bunătăți mai acătării
să nu mai simt în creieri explozia grenadelor
rămase din războiul foamei

silabele îmi alunecau din gură/chiar și ele
aveau ceva din uleiul în care înecasem atâția tuberculi

ce să știe consumatorii de anșoa
de icre negre sau de alte farafastâcuri

acum dacă văd vrejuri de cartofi
îmi vin în cap gândacii de colorado
legile lui Murphy și expresia transfigurată a mamei
după ce goleam rapid
platoul

nu este vorba despre un cult
când trec podul Deznățuiului/aerul
devine o banchiză de cartofi prăjiți
poate părea miraj/un curcubeu ratat
însă altfel se vede din unghiul meu