nu îndrăznesc să-ți spun te iubesc
mereu
îți povestesc ziua
unde am fost
cine m-a enervat sau ce am mâncat
la prânz
de parcă te-aș omorî cu mâinile mele
vreau să văd marea
dintr-un scaun ce nu stă bine pe trotuar
în centrul vechi
scriu pentru că doar așa nu mă poți împiedica să-ți arăt
ce se întâmplă când nu ești
lucrurile se destramă înainte de a putea îndrepta ceva
aproape
că
îmi doresc o noapte polară

așa cum iubirea poruncește și fac
așa
și tu poruncești inimii

sunt singur cu prada mea de război
atât cât au considerat demonii și istoria că nu mă fac de rușine
dacă mă laud
printre oamenii pe care nu-i pot urî sau iubi
fără să-mi pese că trupul este supus infinitului

mă bucur că am rămas grupul acela
mai interesant
decât știrile despre valul de frig
ce umple depărtarea cu praful său
greu
te conving
înainte ca iubirea să-ți blesteme frunzele

ține-mă până o să crezi că m-ai înviat
vinul îmi spune să mă pregătesc pentru ce-i mai bun
și
mai rău
în dragoste
păcatele sunt numărate de orbi
dar asta ar fi posibil doar într-o lume perfectă
când voi avea nevoie de mai puțin aer
să spun amin

nu știu cum ne vom bucura în zăduful amiezii
mâna îți va răscoli jumătatea perfectă
sau
jumătatea de om va dori să prelungească starea mileniului
când lucrurile dintâi au trecut
iar
lumea se roagă îmbrăcată în negru