Aveau fețe cedate de-adevăr

și trei picioare în congelator,

de pui și Coca Cola rece ca cadavrul

și nu știau

ce-i bine și ce-i rău.

Stăteau cu strugurii în gură și zburau

din baie-n dormitor și înapoi:

se zgâriau, se enervau, se dezgoleau și nu știau ce-i ce și ce de ce.

Unu'-are ochi de leu și nas de leu și altul

are un nas de Cezar și ochii albaștrii

dar unul este altul cu ochi aprigi

iar altul blablabla nu-mi pasă


Am mușcat din strugure cumplit de normal

și am simțit pe limbă doar o cută.

Am scos boaba de strugure și m-am uitat:

era putredă.

Acum încerc să-mi amintesc: a fost sentimentul

pe care l-am avut, putred chiar de la-nceput?

Sau am simțit doar linia din boabă?

Linia, fenomen rar și ciudat în boabă, l-am găsit straniu.

Oare straniu s-a transformat treptat în putred?

Oare a fost frumos de la-nceput?

Eu n-o să știu și n-am știut, dar sper să știu în vreo doi ani.