simţi primăvara cugetului. din căsuţa sufletului iese-o copilă. pe lângă ograjii îmbujoraţi îi atârnă două codiţe. râde soarelui şi veselă vine spre tine alergând printre flori, fluturându-şi poalele rochiţei în pas săltăreţ de ieduţă. ideea fecioară se vrea poezie, mireasă în rochie de cuvinte...

aşa o văd de fiecare dată. ca dintr-un ogor arat, boronit, semănat, ies gânduri plantule de toate soiurile, crescând fuioare de lumini, împletindu-se în ţesături ...

croitor amator, după şablon sau fără, măsor, tai şi cos, probez, şi nu ştiu de ce din mâinile mele ies doar haine banale de lucru...

fata lui tata, îi zic, nu-ţi fie ruşine, du-te în lume, nu haina e totul, modestia te prinde şi naturaleţea ta te face şi mai frumoasă...

pleacă, şi-n vorbele mele nu ştiu cât adevăr e şi câtă minciună...