Cunoașterea nu împiedică ratarea
îmi pierd timpul legând metafizic șireturile existenței
și pentru a ajunge din punctul A în punctul B trebuie să fac doar un pas
plimb în lesă sufletul și folosesc ca ipoteză de lucru un dumnezeu de umplutură
miros a parfum ieftin
adulmecă-mă și cumpără-mă
sunt plămădit de o zeiță cu mâinile murdare
și politețea te obligă să strigi- vai, ce frumos!
te privesc ca un marinar bolnav de scorbut pânza zdrențuită a corăbiei și îmi dau seama că habar n-am să iubesc
mușc până rămâne cotorul și pun semintele la uscat
fiecare zi ciuguleste flămândă din ele
bătrânii spun ca nu va mai fi acelasi rod.
despre ceea ce nu se poate vorbi ar trebui să se tacă
zice o propoziție din TLP
și noi turnăm nonsensuri peste chestii hiperlucide scoase de sintetizatorul lui Hawking
toate inutile în studiul finitudinii