dezleagă tăcerile pierdute-n fuiorul minții
nu-i timp de tors muțenia-n ecouri pe hârtie
- cuvintele nu-s ca ploile de vară,
dar pot fi.
nu-i vremea cascadelor, nici a avalanșelor
să stai în calea lor, nu poți;
te vor sufoca,
îți vor pătrunde în cutia toracică
și nu vor răsări albăstrele
prin sânge-ți vor pleca, flori de mucegai.

privește mâlul, curge-n viitură
să stai, desculț, pe punte și,
dacă-l vezi, zbătându-se, la vale
tu ia-l de mână
asta poți.

vezi tu,
dacă-l tragi pe mal,
îl speli,
îl îngrijești
va prinde chip frumos…