Aseară m-am uitat la Instinct,
de mult nu mai văd alte filme,

Mă uit la Instinct ca la ”friends” prima dată,
cum sapă asiduu în mine,
caută,
bătrân surd, într-o zi i-am strigat: ce cauți fraierule?
nu m-a băgat înseamă,
oricum înafară de apă și sâmbete nu va găsi mare lucru.

Dorea ca-n timp ce muncește să-i pun muzică, să-i cânt ca o pasăre,
nepoliticoasă l-am refuzat: mai bine să-ți urlu, surdule, ca un ornitorinc.
I-am spus să mă lase-n pace.

Și pacea e un fel de instinct, doar că azi dimineață m-am trezit cu o foame de lup,
n-am stat să mă-nghită ca pe bunicuța,
cu tot cu foame l-am mâncat eu pe el,
- aștept pădurarii.

Între timp mă scarpin după ceafă,
știința zice: scărpinatul după ceafă este The Ultimate Instinct.