o stare, un gând, o idee, sub tâmplă
apar ca ouăle în cuib. vor cloşcă
să le fiu să facă pui.

nu-s cloşcă bună, recunosc. mereu
uitând de ele, se răcesc şi puii mor.
unii trăiesc şi când aud sub coajă
piuitul lor, devin alt om...

la mine vin cuvintele ca oile ciobanului la muls.
ţigăi, ţurcane, caciure de rasă pură,
la fel le mulg şi le slujesc.
e turma mea, mare, puţină cum e ea,
pe pajiştea din vale, deal ori munte,
cu bâta-n mână o păzesc, nu s-o arunc
să le cotonogesc ci, în singurătate,
sprijinit în ea cu drag să le privesc.

e singura avere care-o am şi ţin la ea,
chiar dacă-n urma noastră nu o să rămână
nici o brânză, ci doar amestec de mirosuri
de lapte dulce,usuc de lână udă
şi de căcăreze...