(varianta revizuită a textului cu care am participat la concursul MB1)

îmi șterg urmele lăsate prin zăpadă
ca nu cumva, la răsărit
să încolțească din ele bujorii
rănilor din tălpi,
ca un tribut plătit pietrelor tăioase și
ploilor ce m-au izbit necontenit

umblu desculț să-mi alin durerea în albul de vată
grija o port să nu se prindă suferința mea
de alții care vor trece pe unde am pășit
și îmi este teamă
să nu o dau altcuiva
după o îmbrățișare

fericirea...
fericirea-i altfel!
te bucuri dacă o vezi la altul dar,
dacă nu-i a ta,
nu se prinde de tine,
se topește de cum te atinge și,
la fel ca fulgii de zăpadă,
niciodată
nu te izbește

simt cum
ninge devreme în anotimpul acesta târziu
fiecare fulg de zăpadă,
dacă nu e primit cu bucurie,
devine un strop de fericire pierdută
arunc amintirile și merg afară
unde, sub albul cernut,
primesc secunda topirilor
și trăiesc liniștea caldă a acceptării