pe acolo unde mormintele sunt lepădate
își trece pasul
scârbită de la atâta uitare
din hâd nu-i este modelat chipul
căci n-a prins întrupare
doar a fost imaginată cu coasa la spinare

printre mormintele uitate
stau duhuri triste și tăcute
în spinii de murar sălbatic
și-n așchii de ceară împietrită
trupuri de ceață atârnă și-s rupte

pe cruci bătute-n cuie șiroaie de rugină
se târăsc peste ridurile lemnului stropit cu mucegai
dăngănit de clopot se-aude în surdină
undeva în depărtare
de la biserica din sat
pe cruci de piatră limacși sorb zeama rece
condensul răsuflărilor purtate în zbor de vânt
aștern în urma lor însemne
aduse din adânc

pe-acolo genunchiul
n-a mai sărutat demult pământul
iar suferința stă la cerșit
printre buruieni crescute-n cale
poate poate vine careva să îi arunce
un dumicat de jale