Să-i spună cineva domnului

Că poate oricând să renunțe

Să i se pară că plouă

Să i se rupă în două

În patru în trei

Remunerate în glorie sau lei

Mundanele noastre atribuții

Nu tulbură eternitatea decât

Printr-o totală lipsă de temei

Sublima inutilitate

Ca zâmbetul pe care ți l-a aruncat

Acum vreo douăzeci de ani o fată

Pe care nici n-o cunoșteai și

Nici n-ai mai văzut-o

Vreodată