Baladă apocaliptică

discul solar se-acoperă de praf
fruntea-mi cade moartă pe masa de scris
din cer cad bucăți negre de smoală
pământul primește loviturile lor cu dragoste maternă

aud strigătul gol și obosit al goarnei de vânătoare
în care suflă cei din urmă carnivori tereștri
o ploaie arzătoare îmi dizolvă pielea
descoperind carnea putrezită în ultimele ore

mă contopesc cu ea devenind o simplă picătură
căci din ploaie-am apărut și mă întorc în ploaie
sub raze cenușii de helios rănit
ce-și poartă lent discul de praf pe cerul văduvit de smoală