ți-am spus că azi mi s-au metamorfozat culorile din palmă și nu
nu vreau să-ți mai cânt despre pleoapele tăiate de frigul dimineții
despre ora 25 sau despre rochia mea de mireasă
de fapt
tocmai îmi înghițeam cuvintele și fiecare devenea o scoică iar perlele
se așterneau pe tărâmul dintre două tăceri
ascultă cum se coboară ceața dinaintea ochilor tăi seara asta nu mă chema
poate ai să vezi cum ies dezbrăcată de tine din valurile unui vis
sau poate mi-ai uitat deja paloarea trupului

ți-am spus toamna asta vreau să am un copil plămădit din infinitele adunate
vreau să-ți crucifici amantele de fapt până la urmă uită-mă
eu deja am uitat că pământul e rotund și că în golurile imense
zac fecioarele părăsite de ploaia dintre patru pereți

știi ce
nu mă băga în seamă azi
lasă în locul meu câteva rânduri goale
poate
poate o să ningă zilele astea și
de fapt știi ce
uită-mă