suntem niște umbre, spune regizorul
dar, eu? eu, am dreptul?
să-mi transform viața într-un film?
să schimb durerea ei într-un scenariu,
să mă schimb cu toate cuvintele
într-o moarte adevărată?

linișteee!
chiar nu vede nimeni?
inima mea nu a fost făcută să reziste
și n-am ce face, cât pot de calm
am să mărturisesc totul și am să fug

de fapt, singurul scenariu la care visez
e foarte simplu.
mâine 15 noiembrie
să alerg la întâmplare, să mă simt fericită
să intru într-o sală de cinema
iar acolo să găsesc totul
absolut totul

fiecare pagină de cinema
să fie tot ce am visat în întuneric
voi intra în vis ca într-un tele foile ton…
te voi ține de mână și îți voi spune
a, da, sigur, actorii sunt și ei oameni
ca toți ceilalți, și ei visează
nimeni nu poate ști ce e în sufletul lor

e un film de genul
"Totul s-a întâmplat într-o singură noapte"
atunci, când nu am arătat nici un act nimănui
i-am mințit, nu am fost niciodată la curusurile de apă

știu, o femeie și un bărbat pot să nu stea împreună
dar se pot iubi
toate lucrurile frumoase se petrec în mintea lor
nu e nevoie de nici un spectator

m-am săturat!...
încă o noapte...
de parcă ar începe un nou deceniu
nu e nici un film, nici o șoaptă, nici un curs de apă
nu e nimic
ce să fac? ce să mai fac?
mâine, 15 noiembrie?
am să cumpăr ziarele și am să te mint
despre simptomele mele digestive
doar inima are să-mi fie o extra-epistolă
voi scrie într-un colț gri, adevărul
"Noi doi am inventat asta, noi doi."
și, e o certitudine de care am nevoie
zilnic

suntem doar două umbre într-un scenariu
spune regizorul
fii tu însuți! fii tu!
atât!