Mi se pare ciudat numai cand ma gandesc de cat timp nu te-am mai vazut... Oamenii sunt inselati usor de cei pe care ii iubesc... eu te-am iubit fara nici o speranta, fara nici o perspectiva, fara nici o mangaiere... te-am iubit cum se iubeste amintirea unui singur vis de fericire din asta lume... Se spune ca barbatii se schimba... asa este, insa sunt atat de constanti in schimbarile lor precum firele de apa dintr-o cascada, pornind de sus si ajungand imbratisate: totul e trecator si diferit, insa de la inceput si pana la sfarsit, un milion de picaturi de apa identice. Si pe tine te-am iubit din acest motiv, pe tine si forta ce misca si tine totul laolalta... A trecut atat de mult timp, insa imi amintesc cat ma iubeai sau cum ma alintai... Spune-mi, te rog, cine te mai face sa zambesti? Spune-mi, mai tii minte oare cum este cand iubesti? Nimic din tot ce a fost intre noi n-am cum sa pot uita. A trecut mult timp de cand sufletul meu nu-ti mai apartine. Nici timpul, nici despartirea nu pot sterge amintirea... cel putin asta simt eu, acum! Imi trece prin fata ochilor toata povestea noastra... Te-am cunoscut intr-un moment in care incepusem sa cred ca dragostea nu exista; dar ai aparut tu in viata mea, tu, cu zambetul copilaros si ochii tai minunati... si tu mi-ai schimbat viata... mi-ai aratat ce inseamna adevarata dragoste, mi-ai demonstrat ca ea exista si ca poate invinge orice obstacol. Tu mi-ai aratat ca fericirea exista... Dragostea ta mi-a adus fericirea! A fost mai mult decat frumos: te-am iubit pentru a fi in stare sa respir, te iubesc pt ca ai ramas acolo, undeva, si instinctual te voi iubi pentru a supravietui! Si totusi, daca te va mai iubi vreodata cineva la fel de mult la fel de neconditionat, considera-l un sfat: oricare ti-ar fi intentia, acorda-i respect! Exista sansa sa merite...