plouă la Veneția și nici o gondolă nu părăsește portul
acostez la rădăcina apelor din care crește orașul atlantid
în Piața San Marco porumbeii în picaj adulmecă
scheletul plăcerilor de-o vară și duhul unui acordeon
teatrul La Fenice zidește timpul în oglinzi de Murano
din care umbra lui Napoleon salută orchestra
pe scenă Carmina Burana Helena înnoadă blestemul
și-i binecuvântează pe Cupidon și Venus
la dolce vita aruncă mănușa parfumată doamnelor
ascunse de paravanul evantaielor cu trandafiri de Damasc
cât de pătimaș să fi fost strigătul de salvați sufletele noastre
ce încă reverberează între pereții Hotelului Danieli
buna seara George Sand bine ai venit fericire

butaforie măști în carnaval maraton film și un leu de aur
toate spânzură de catargul ferestrelor adormite
în marsupiul acestei lumi lacustre

plouă nu voi pleca prea curând din cetate
mă las pradă uitării în patul meu uriaș unde deasupra-i
scrie cu litere aurii "Fortuna Imperatrix Mundi"

iubitule auzi zborul îngerilor prizonieri ai iubirii
într-un ceas de pământ sub zefirul lagunei
tarantela dansează vântul somnambul
crească apa până la cer
nu mi-e teamă de moarte când Fortuna-i corăbier