bine uite cum facem eu o să frec podelele cu sârmă ieșită din țâțâni adică oarecum ghimpată spre ucigătoare tu în tot acest timp cioplești scorburi în care să ne îndesăm copiii născuți ori nu făcuți trași pe gură după sărut cu picioarele poftelor înainte

zugrăvindu-ne pe dinafară marginile, ne scorojim câte un vis pe dinăuntru

bă asta e o metaforă la care râd și vârcolacii ținându-se cu mâinile de burți
în ele colcăie la multe sute de grade sângele nostru viitor

colcăie sau fierbe?

clocotește îngerește crește-n clește-un os de pește și-mi vorbește omenește

în gâtul flamingo o să mă-nfig o să rămân acolo încurcându-te
treacă de la mine peste tine-un val de mirare în seacă-ngurgitare

bă rimele astea sunt lovite frontal de-o viteză prea din tine
cine te circulă ?

*

așa vorbea cu mine încălțătorul de pantofi în ziua mersului pe brânci
singurul uitatul banalul renegatul
încălțătorul meu

ți se-ndoaie ștaiful fetițo iubești până-n călcâiele sângelui
rătăcești cuvintele

vrei o limbă?