*
n-ai cum să părăsești încăperile
de os sacru căci imediat te ajunge frica,
cuprinși de foc ne nimicim prin
cuvinte, mi-e sângele rece, șarpele
timpuriu îmi umblă prin vene către
inimă, către inimă, către inimă, către inimă.

mai pot însă să văd și ultiul val de mare



*
mult zid de ierburi din care
storc licori pentru visele
acestei nopți cu lumina ochilor
tăi în locul lunii...

noaptea se-ascunde la tine sub pleoape.



*
te-ascult de sub pământ
și mă răsar din rouă
timid ca o umbră murdară
de tine și mă ascund
de ascultările norilor
până la venirea ta

într-o stâncă de trup.


*
încât în jurul meu se ofileau florile
încât singurătatea se-ascundea de mine
până ai venit ca o lumină de după eclipsă

să alergăm printre florile vii!


*
timpuri pentru ucis durerile toate
în case de lemn ardem amintiri
scrise pe pietre de râu și acum
început din muguri de stea
numai și numai dacă-ți poți închipui.

totul ca un joc între gândurile noastre.