*
visează că ești irisul ochiului meu
că nici lacrima fără vină nu te
poate pierde și că mă privești
din lăuntrul meu, vezi cum
sufletul se bucură, cum aleargă
să-ți sărute glezna, cum rămâne la tine
pentru o moarte neuitată.

visează că visezi cum eu sunt visul.


*
poți fi chiar țipătul meu care
uite, uite cum tace, cum mâna nu
te atinge, există doar într-o căutare
vulcanică, porțile se deschid către soare

noapte se pierde odată cu vocea ta.


*
la liziera sufletului
aduc ramuri de rug pentru
incinerările de pe urmă,
cu aripa stârnesc focuri
îndepărtate. Îmi picuri
otravă în ochi, prin inimă
până spre suflet,

sufletul la liziera.


*
acum și timpul pare infinit
și altfel trecător
fără să lase urme adânci,
fără să rănească, ci doar
iubindu-și propria trecere

clipă de clipă.


*
privește la lumea din interior
cum plâng oamenii negăsindu-se
în lungile căutări, cum țipă
păsările în lungile zboruri strivite.
Dar seară de seară îmi cade
peste trup o noapte grea din
care doar în zori revin cu gândul
curat și te cuprind în brațe.

aceste două trupuri într-unul.