Privesc pe o fereastra absolut straina... mintea mi-a luat-o hai-hui ,in departari un batranel chircit cerseste umil un strop de iubire.Lumea e violeta.De sus cad fluturi cu aripi frante Adie o soapta a amurg tacut si sincer..Nu e nimeni in jur sa-mi mangaie nepasarea ma joc cu cuvintele alergand cu privirea spre orizont Imi aleg clipele.Ca pe o pelicula veche vad franturi ,tu ,eu copil ,cerul..fosnetul marii,lanuri de nori trandafirii,vise transformate in valuri lovindu-se de tarmuri aurii. O sete de viata imi inunda ochii sau teama de-a muri... Nici eu nu stiu. In timpane coruri de ingeri goi imi canta serenade si harfa timpului imi cerne soaptele. Mi-e dor de ieri de-alataieri niciodata de maine, mi-e dor de mana ta mare si calda pe fruntea mea de copil, mi-e dor de cufarul tau cu povesti,de carca ta un prag spre cer si lumea ta un rai fara nume unde m-ai primit pe brate caci nu stiam sa pasesc..Ma doare golul tau din mine si faptul ca nu va mai fi nici o dimineta in care sa te stiu aproape si teama ca intr-o zi o sa ma trezesc si nu o sa-ti mai stiu chipul e ca un ac de siguranta infipt in inima - un martisor cu un canaf de tristete…