astăzi nu am chef de "eu" de mine de pielea asta ieftină scobită pe un schelete cu papuci roșii
vreau să mă îmbrac în "tu" în zâmbetul tău ezoteric în parfumul de piersică zemoasă
vreau să beau cu nesaț ultimele cuvinte din ceașca arsă pe buzele căreia zace sărutul de nimfă
ceașca verde ocupă ca un trofeu palma noastră îngenunchiată
vreau picioarele mele calde să se lipească de ale tale când mă ții în brațe
pe scaunul ăsta aproape inert...imobilizat de sunetul metalic al respirației noastre

atunci n-ai vedea nimic m-ai asculta așa cu inimile încrucișate
m-ai săruta pe buzele la fel de imobile ca sunetul din cameră
aș trage draperiile ți-aș face plăcerea asta
știi că nu-mi place întunericul

m-aș încrunta puțin pentru a zâmbi mai apoi perfid...
am sta lipiți...mi-aș înfige o mână în spatele tău
cu una ți-aș îndruma sărutul
aÈ™ deveni "tu"
mi-aș lipi obrazul de pielea noastră
și tu te-ai îmbrăca cu mine
sub binecuvântarea întunericului

aÈ™ adormi cu "noi"