Am dat c-o mână de pămant în plasmă
...mă deranja
Era ca un apagogic închis, lucios și sclipitor
a unei alte lumi,
false,
totul triat după o regulă absurdă pe post de abțibild :
așa da...așa nu..., un algoritm al penibilului.
Un regizor atât de complexat, ajuns să creadă
că numai viziunea lui poate fi drept un etalon,
provoacă scârbă...
îți vine să vomiți de-atâtea reguli, conformisme si mai ales tipare
ostracizante, frustrante și lipsite de sens :
șabloanele rutinei.
Un dobitoc, cățărat pe cabluri,
schimonosindu-se la lume, pe post de bufon suspendat în beție,
mi s-a părut a fi știrea zilei : "sfidarea oricărei logici"
Gratuitatea lui, ca gest, cred că n-ar putea fi întrecută poate, decât de gratuiatea lui ca om...
N-am nimic cu el...cu mine am ce am
Cinismul este trist... la fel și ciobul ăsta de oglindă.
Mâine mă duc să-mi iau o plasmă nouă,
cică alea cu 01 au rutina reglabilă...
Până una-alta să văd ce fac cu ciobul ăsta,
poate scap de greață...