Elodia-i moartă





Elodia-i moartă
Și totuși trăiește
Din poze frivole
Suav ne zâmbește


Un suflet orfan
Străin se destramă
Din lumea aceasta
Mai pleacă o mamă.


Brutal pătrunzând
În viața-i discretă
Aflăm că era
Nespus de cochetă


C-avea obiceiul
Să facă ce vrea
Și, culmea sfidării,
Femeia iubea.


Urmându-i de-aproape
Al vieții periplu
Acum știm și ziua
În care-avea ciclu,


Iar gândul acesta
Ne-aduce fiori:
”Ai grijă sărmane,
Rușine-i să mori !”



Elodia-i moartă
Dar unii mai speră
S-apară din noapte,
Precum o himeră...


Pe sufletul nostru
Sunt pete de sânge,
Elodia-i moartă
Dar nimeni n-o plânge.


Fiți veseli prieteni;
Să bem; să cinstim;
Elodia-i moartă;
Noi încă trăim!