și veneau dimineți în care credința mea
tocmai murise
aveam prea multă crispare
sau
poate mă uitam pe geam cum trec mașinile
oamenii

valizele călătorilor

câteodată
timpul se oprește
golit
penumbră
imaginea vine din spate din trecut
un loc imposibil de pronunțat

și
nu am arătat-o nimănui niciodată
uneori
ție sau

doar aș fi vrut să fac asta