Te-ai pregătit? Ești acasă? Vin cu plugușorul pe scara ta. Știu că ești acasă. Þi-am promis că vin să terminăm pânza "Femeie cu papagal". Mi-a scris Alexis. Ce să cred din ce zice? Dragă m, cred că ai uitat că sunt călărețul de inorog... n-am seri și dimineți (poate mă înveți tu, dar cu răbdare și încredere... că dacă n-ai reușit să faci orbul sa vadă, asta-i o probă un pic mai ușoară... ai toate șansele... ) tu nu știai cum au apărut culegătoarele de scoici. Și poate nu știi nici acum. Mai mult ca sigur. Au aflat că inorogul meu se hrănește cu mere, și merele astea, ori sunt culese de fecioare, ori trebuie plimbate prin locuri cu lume fără de prihană. Și așa, apăruse-n muzeul (unde am întâlnit tabloul lui Brauner, cu zarul), o expoziție a lui Ion Nicodim și Aria(d)nei Nicodim. Și când au aflat ei despre Indrogul Alb că... dar nu-ți pot spune acum toată povestea, că ea se spune numai, și numai, seara. Vorbesc serios, și tu nu cred că mă crezi. Ce-ți spun se împletește cu scara aceea pe care culegatoarele-i aduc scoici. În locul tău i-a pozat Adela, și a terminat pânza...