și atunci
aplecîndu-te puțin înainte peste masă
brusc preocupat în mijlocul propriei tale persistențe detestabile
dînd la o parte punctul
se oferă o clipă priveliștea zecilor de mii de fragmente
care recompun lumea definitivă
a unor amintiri care nu aparțin nimănui
și care înghit cu o uluitoare poftă și repeziciune
tot ceea ce credeai
și zgomotele pe care le fac oamenii din jurul tău
și tu continui să te bîlbîi și să te aperi încet cu palma
dar totul a fost jefuit de lîngă tine și tu te uiți la lucruri care nu pot fi spuse
improvizate de un arbitrariu irezistibil care nu te cruță
de cea mai mică suferință îndurată
te uiți și nimeni nu bagă de seamă și nu înțelegi nimic
ai în fața ta practic nimic
un singur pîlpîit al unui decor insuportabil de trist
în culori slabe
acolo este tot ceea ce ai simțit tu vreodată
adus la mărimea unui cub de supă