Mi te-a dăruit toamna cu culorile și armoniile ei...
A fost prima toamnă în care eu n-am plâns căderea frunzelor și pecarea rândunelelor, a fost prima toamnă în care eu n-am tânjit dupa soarele verii și răcoarea nopților senine - și asta pentru că tu mi-ai fost căldură, rază de soare și ciripit de păsărele; asta pentru că mi te-a dăruit Dumnezeu a-mi fi primul clinchet de zurgălăi și fulg gingaș de nea...
...Și știu că te voi pierde...
O să mi te ia vara cu căldura ei toridă, cu mirosul ei de asfalt încins; or să mi te ia cucii în zborul plecării lor și-or să te poarte departe de mine în armonia trilului de privighetori...
Și totuși ceva mi te păstrează... gândul, amintirea!