agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Why falling (December)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-14 | [This text should be read in romana] |
ma trezesc dimineata,
soarele intra pe geam si imi arde fata ma gndesc... imi fac planuri, de viiror, dar e ceata. ma doare ceva, as vrea sa stiu ce... dar nu imi mai stiu nici propiul nume, e greu sa respir, sunt grea... mai grea ca un munte. si barele custii in care am fost inkisa, sunt reci... ma doare... ma doare tot corpul ma doare in mine ma doare ceva dar nu prea stiu ce stau.. stau ghemuit aintr-o cutie , de chibrit... sangerez in vene abundent, rapid.... deschid ochii... mi se face frig... ma uit in jur... dar nu vad nimic e intuneric... in bezna totala aptind un chibrit.. in linistea crunta.. aud un ... nimik, era doar flacara ce ardea acel bat de ghibrit incerc... ma uit in jur, dar nu vad nimik... e frig... inghet fara sa simt.. transpir.. de frica de teama... dar nu eu.. ci aburul din jur se transforma... in apa, picaturi mari ce-mi inunda vederea spre orizont.. dar oricum e inexistent... si doare ma doare fiecare picatura de apa ce se izbeste de acea platforma neagra aproape inexistenta ce se afla sub mine pic... pic... pic... asa plang picaturile.. urla de durere cnd se izbesc de sol dar pe ele cine le aude?! nimeni... pic.. pic.. pic... totul e mut.. torul e surd.. inexistent, involuntar clipesc... iar intr-o fractiune de secunda realizez... chibritul... sa stins... iar eu.... sunt in continua cadere nu! nu cad... plutesc.. si nu mai stiu nimik de nimik.. descriu ce traiesc... in jurul meu e liniste nebuna e frig intuneric bezna si.. si simt.. ca ma doboara o boare de vant polar si-ntr-o clipa realizez... sunt acasa... aici traiesc... traiesc... intr-un infinit abis .. in intuneric... in lumea umbrelor uitate ce au fost oameni alta data... traiesc in gol in unul infinit... plutesc. ma seaca... ma seaca de vlaga.. ma sfasaie.. ma spinteca ma doare un infinit ecou si intuneric... o liniste surzitoare si... un zgomot mut. iar eu... eu dispar... ma transform .. ma evapor din ce in ce mai mult... inca putin si voi disparea de tot!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy