ai rămas goală
pe dinăuntru
nu mai ești cea de dinainte
pereții tăi muți
cu ochi de păianjeni
au înghițit geamurile
prin care priveam
altădată
oamenii
cu micile lor neajunsuri în lesă
azi nu te recunosc
prin tine totul e răvășit
ți se vede scheletul
se pare că
tencuiala ta nu e rezistentă la despărțiri
mi-e greu să te vad așa
și-mi vine să-mi țin respirația
când simt
cum mi se depune
singurătatea asta toxică
pe plămâni


iubito
ești atât de goală
și tristă
ca o piramidă în deșert

dacă scot un sunet
s-ar putea
să te prăbușești