uite
sub un strat de piele începe viața
nu îmi doresc să simt unde se oprește...

grăbiți
ne alergăm unii pe alții și fugim de noi înșine
ca într-un ghem smotocit cu capete înnodate
dăm din brațele mamei
în intersecția aia mare nesemaforizată
unde suntem în aceeași măsură daltoniști
cu șireturile dezlegate
tricourile cu spatele la față
băloșind
ne dau măsele de minte
și aaauuucchhh
mă trage curentul de la excesul de respirații

urâți
purtăm cagule în stratul de piele doi
tragem dungă la pantalon
o flegmă pe botul pantofilor ca să lustruim zebra
tot în patru labe
(capul ne privește la camera neascunsă
unde
suntem numai buni de lume)

frumoși vom fi
desculți în centrul intersecției
fumând pieile tocite ale orbilor, surzilor, tutror celor întunecați
și scoțându-le sufletul
rotocoale pe nări.