cel care l-a cunoscut pe Nichita
păstreză și acum în ochi
mirările lui

viața lui stă între paranteze
din când în când
mâinile îi mai desenează
trupuri de femei
pe care nu le-a atins niciodată

nu mai știe
ce culoare are poezia
nici măcar
paradisul în care nu se spun cuvinte

pietrele suspină pe lîngă el
niciun sărut nu le mai rănește