Visez că dispar
intr-un Exod de Lumină
să-l țin de vorbă pe Dumnezeu...
sunt plecat dincolo,
să aflu despre Noua Facere a Lumii-
la poarta minții mele e o nălucă de ceață...

suntem pachete de ceață, nu oameni!
trăim intr-o inchisoare
cu sârmă ghimpată de-a lungul granițelor...
care din cele două lumi este reală? intreb!
țipătul păsării de noapte de unde se-aude?
și zăngănitul de lanțuri
ce mă trezește din gânduri!?

stau cu ochii pe mine!
totul e real până la obsesie
ca-ntr-un vis unic și etern al inimii
vă pregătesc un spațiu imens, sferic
un Deșert Albastru
inconjurat de fete albastre
cu plete lungi, minerale...
nu pot să vă ofer mai multă iubire-
Albastrul este starea de seninatate
a sufletului meu,
o pictură făcută din multe cuvinte
aripile mele se confundă azi cu cerul...

Și-ntr-un dialog cu mine insumi
nu mai vreau să mă intorc...