Exorcistul se luptă cu răul. Răul se manifestă prin ură. E opusul iubirii. Deci, se luptă cu ura, dar cu armele iubirii, în numele iubirii.
Ce este azi poetul? În vremurile astea, mai mult ca oricând, este un exorcist. Nu mai poate contempla natura, inventaria sentimentele, fanteza arbitrar.
Cred că poetul e dator să recupereze acele forțe existente dar neconștientizate în fiecare dintre noi și, uzând de amestecuri și mixaje personale, originale, de meșteșuguri și energii, să obțină efectul exorcistului.

A scrie poezie dintr-un soi de ură iubindă.

A exorciza din suflet ceea ce se împotrivește iubirii: lanțurile nevăzute care-ți îngrădesc libertatea, dorințele devenite dureri sau chiar blesteme, teama, îngrijorările închipuite, comoditațile, ah pateticele, abjectele comodități ale firii („mi-e mai bine așa), neputințele reale sau inventate.