Nu am nevoie să am o poveste fascinantă, nu am nevoie să fiu vreo celebritate, nu am nevoie să am cine știe ce experiență de viață sau studii aprofundate într-un domeniu sau pe un anumit subiect să ma apuc să scriu ceva. Pot scrie pentru că ceva mă împinge de la spate, ori pentru că simt că am fire de artist și mă număr printre cei ce pot vinde ce gândesc, pot trăi din ideile lor la propriu și la figurat, ori o nouă idee descoperită, o nouă revelație mă copleșește și am impresia că acest lucru este extraordinar și mi s-a întâmplat doar mie.
Daca aș fi citit îndeajuns de mult mi-aș fi dat seama că de fapt nu am ce să scriu, că orice idee se întâlnește și în altă parte sau măcar ceva asemănător de la care se poate ajunge ușor la forma dată de mine.
Oricum nimeni nu poate avea acces la toate informațiile de pe fața pământului însă dacă cineva le-ar cunoaște pe toate poate am fi găsit unele răspunsuri care ne macină și omenirea se chinuie de mult să le deslușească. Sunt sigur că așa e, pur și simplu unii oameni de știintă nu au îndeajuns de multe informații ca să găsească răspunsul la ceva la care lucrează poate ani de zile și au nevoie de una sau câteva informații dintr-o direcție din care nici nu se așteptau.
Pentru ce să acumulez cultura când nu pot ajunge decât la o cantitate cât mai mare de cultură și nu pot să o transform în altceva la un moment dat când aceasta e de-ajuns? Nu pot decât să trec prin anumite stadii psihice în care să greșesc mai mult sau mai puțin dar niciodată nu o să ajung la un maxim, nu se oprește evoluția niciodată, nu vreau să evoluez tot timpul și să nu am timp să fotografiez nivelul la care sunt. Imi trebuie un popas pentru a putea concretiza ceva, trebuie să mă opresc unde am ajuns și să admir și să descriu peisajul de la înalțimea la care sunt.
De fapt pentru ce să mă gândesc la o temă anume? pot să scriu orice îmi vine în minte, și de ce să găsesc ceva la general când pot să mă opresc să scriu doar despre un loc foarte mic sau să scriu despre ceva ce se întâmplă într-o secundă?