iulie
miezul verii
plictiseală
de fapt
e vâscos
e grav
grotescul se despică între noi
fugar surâzând
albastrul profetic al înserărilor sferice
culori lichide, lumina dură
se ascund in cuvinte, în atingeri
în respirații
în distanța perfectă dintre noi.
Dragostea
dacă exista
era lipsită de orice ciob
al nefericirii mele
al zâmbetelor tale.
un tango însângerat
dansau mașinile de-a lungul autostrăzii
mașina cu bolta de cer
zgomotul ce odată era cântecul nostru
apropierea ta
dorința de fugă
picături de durere desprinse de pleoape în care
se oglindește lumina felinarelor.
mirosul odorizantului.
nu pot atinge noaptea.
Tu
unde ești?
tăcerea
un hotar între adevăr și minciună
minte-mă.
promite-mi că mâine
va fi bine.
și acolo unde pleci mă vei aminti.
Taci!
nu spune prostii
nu mă iubi!
Nuideajuns.