Se trece încă în șoaptă
pragul ros de moliile timpului
se mai tremură la atingerea lui
semn al lipsei de educația trecerii.

Unii ridică ochii fără să se împiedice
scot pieptul, din educație, nu din respect.
Trecerea acestui prag nici nu presupune respect
doar teamă, și asta tot din educație.

Nu se trece niciodată în grabă
de mici am învățat să fim răbdători,
ne va veni și nouă rîndul
nu trebuie deranjați cei din față;
aici se stă la coadă în ordine, nimeni nu se înghesuie.

Pragul e mic, se pășește ușor,
mai greu e cu tremurul picioarelor
toate performanțele atletice se pierd în preajmă.
Nici nu e nevoie de prag
o simplă linie imaginară ar fi de ajuns
oamenii sînt ființe raționale
educate.