Când se oprește-n loc tumultul lumii
Și noaptea trece-n drumul ei precis
Și fluturii adorm pe raza lunii,
Iar sufletu-mi surâde unui vis,
Strunind din bici un aprig meteor,
Îmi împlinesc în somn destin de zburător.

Și -n colivia mea de carne și de sânge
Mai cade câte-o pană care-mi plânge.