păstrez zâmbetul tău printre filele cărții din care citesc cu nesaț până la marginea soarelui
mă afund în umbrele ce se-ndreaptă spre noapte, unde vântul nu suflă, unde păsările se-ascund
printre frunzele măcinate de vânt purtate în înaltul cerului, să te caut

am dat la o parte praful de pe băncile vechi în speranța că te vei întoarce
precum un câine după miros, că te vei descălța și vei alerga goală în fața ochilor
mă vei ține în brațe – ca inima ta să-mi încălzească trupul sleit de puteri

zilnic mă privesc în oglindă, îmi imaginez îmbrățișările tale cum se scurg pe pieptul
din care nu a mai rămas nimic – doar speranțe, nevoi, în care bătăile inimii rezonează-ntr-un ecou nesfârșit
în care singurătatea zace în lanțuri precum o fiară turbată ce-și cunoaște sfârșitul

***

azi te-am găsit dar era prea târziu
te port în ochii fără culoare
calmă, difuză