Sfârșind a mea tăcere de mult nestăpânită
Aprind în urma mea amintiri pentru o clipă,
A căror neprihănita șoptire
Mă va duce într-o încăpere de vid.
Cuprinzând un alt gând întrezărit,
Percep a lui neliniște răscolitoare
Și astfel doresc să ma scald
Atât de liber în a lui frământare.
Asemeni soarelui apus demult
Eu mă retrag in dulcele amurg,
Răsărind într-o nouă zi
Cu un nou cuvânt neprefăcut.
Sunt doar niște amintiri...
Imagini îmbrăcate in alb si negru,
Concepte uitate în timp, de noi ,
Dar pierdute de mine.
Iar acum, mă trezesc din nou
Mă întorc înapoi in prezent,
Înapoi in patul meu ,înapoi in...eu.