Aseară m-am simțit cuprinsă de un dor de tine. În noaptea întunecată, când stelele se arătau aducând lumina cu ele, mi-aș fi dorit să fii cu mine și-n ochii tăi să-mi scald privirea încețoșată de lacrimile ce o cuprindeau. Dar n-ai venit...nici nu mai știu unde ești. Eu știu doar că te visez în nopți târzii, cu lună plină, și-n jurul nostru adun o lume de povești, povestea noastră.
Aseară aș fi vrut să fii cu mine, dar am rămas cu stele-n gând, cu noaptea în suflet, cu ochii-nlăcrimați privind spre niciunde...!
Aș fi venit să te mângâi în gânduri, să mă-nveșmânți cu visul diafan, să mă privești în ochi ca pe-o minune și să m-așezi la suflet ca floarea prinsă-n ram. Dar n-am venit căci poarta spre inima ta mi-a fost închisă, drumul către visul tău mi-a fost oprit. Doar te-am privit din lumea mea ca pe-un luceafăr dincolo de ceea ce eram eu. Aș fi venit să te mângâi în gânduri, visările să-mi despletesc pe fruntea ta dar te-am privit și-n suflet am închis lumina desprinsă dintr-o stea.
Gândul meu te caută în vise și te-așteaptă-n zori, iar o mie de minuni se ascund printre nori. Visul meu te caută în gânduri, ești prezent mereu, ești acolo, printre mii de rânduri puse anume într-un suflet ce știe să le scoată în noaptea înstelată.